Făcîndu-mi ordine în Folderul de reportaje de călătorie (cum dracu am putut scrie atît de mult la vremea respectivă, cînd aveam atîtea alte treburi pe cap, în timp ce acum, cînd sînt pensionar, abia dacă reuşesc să dau gata un obiectiv pe zi?!) descopăr Caietul însemnat cu numărul 7, scris după o călătorie în Germania pe vremea Vieţii studenţeşti, în 1975 dacă nu mă înşel. Şi descopăr o însemnare critică faţă de ploconirea noastră în faţa Vestului. O notă pe care aş semna-o şi după o vizită în Germania făcută acum:
„Oameni fără probleme
Stupida noastră linguşire faţă de străinătate ne face să credem că acolo e raiul de pe pămînt. De fapt, ca nişte oameni cuminţi, judecăm străinătatea după lumea din filme. Astfel se explică extazul cu care unii vorbesc despre lumea occidentală. Acestora, în entuziasmul lor, li se pare această parte a Pămîntului…
