„Călătorie la capătul nopţii”, de Louis Ferdinand Céline

„Eroul metafizic al lui Céline este acest omuleţ mereu în mişcare, între Chaplin şi Kafka, dar mai înverşunat decât ei, îl redescoperi aici perplex, încercat, rătăcit, nedumerit, atacat de pretutindeni, totuşi treaz, dând neobosit piept cu absurditatea, cu prostia, cu răutatea într-o lume făcută din coşmaruri teribile şi fără noimă“ – Philippe Sollers.

Sunt extrem de multe informaţiile pe care ar trebui să le oferim foarte pe scurt pentru a acorperi măcar o brumă din informaţiile despre această carte formidabilă scrisă acum apoape o sută de ani. Autorul este un medic francez care a luptat din primele clipe în Primul Război Mondial şi a fost copleşit de ororile războiului. Cartea este scrisă în mare măsură într-o limbă colocvială şi argotică, a surprins şi i-a indignat pe mult, criticii spun că fără Céline n-ar fi existat Henry Miller, nici Jack Kerouac, nici Charles Bukowski. Romanului i-a fost refuzat…